PSOrvia

Glosar

Termenii tehnici din lecții, explicați pe scurt.

Adâncime de biți
Câte trepte are un sunet digital pentru fiecare valoare: 16 biți înseamnă 65 536 de trepte, 8 biți doar 256. Cu cât mai puține trepte, cu atât mai mare eroarea de rotunjire.
Bas
Zona gravă a unui sunet. În aceste lecții, tot ce e sub circa 250 Hz: toba mare, linia de bas, căldura sunetului.
Compresor
O unealtă care face pasajele tari mai line. După aceea, întreaga piesă poate fi făcută mai tare fără distorsiuni. Se pierde astfel dinamică.
Corelație
Măsoară cât de asemănătoare sunt cele două canale stereo: +1 identice, 0 independente, −1 în opoziție. Valorile puternic negative înseamnă că părți se anulează în mono.
Crossfeed
Amestecă în căști o copie întârziată și mai înăbușită a fiecărui canal în celălalt, așa cum se întâmplă de la sine la boxe.
Cu pierderi
Un format care omite părți pe care urechea le aude prost, de exemplu Opus. Fișierul devine mult mai mic, dar ce a fost omis nu se mai întoarce.
Cuantizare
Rotunjirea fiecărei valori la cea mai apropiată treaptă a adâncimii de biți. Eroarea de rotunjire se aude cu atât mai bine, cu cât sunetul e mai încet.
Dinamică
Distanța dintre pasajele line și cele tari ale unei piese. Dacă piesa este comprimată, ea se micșorează.
Distorsiune
O eroare care urmează sunetul și adaugă componente noi, care nu existau înainte. Sună aspru sau granulat, nu ca un zgomot uniform.
Dither
O adiere de zgomot adăugată înainte de rotunjire. Transformă eroarea de rotunjire în zgomot uniform, iar sunetele line rămân astfel audibile.
Dither TPDF
Dither cu distribuție triunghiulară, suma a două valori aleatoare, cam cât o treaptă. Zgomotul lui nu depinde de sunet.
FLAC
Un format audio deschis, fără pierderi: fișierul este mai mic decât necomprimat și totuși returnează fiecare valoare.
Frecvență
De câte ori pe secundă se repetă o oscilație, măsurat în hertzi (Hz). Sunetele grave au frecvențe joase, cele acute frecvențe înalte.
Fără pierderi
Un format care returnează sunetul așa cum a fost, valoare cu valoare, de exemplu FLAC. Fișierul este mai mic decât necomprimat, dar nu mic.
LUFS
Unitatea sonorității: Loudness Units relativ la scara completă. Cu cât mai aproape de 0, cu atât mai tare; o piesă lină este la −23, una foarte tare la −9.
Medii
Zona dintre bas și înalte, aici de la circa 250 Hz până la 2,5 kHz. Aici se află majoritatea instrumentelor și vorbirea.
Modelarea zgomotului
Mută zgomotul dither-ului din frecvențele la care urechea e sensibilă spre frecvențe mai înalte. În total e mai mult zgomot, dar deranjează mai puțin.
Mono
Ambele urechi aud același semnal. O piesă care sună bine și în mono este compatibilă mono.
Opus
Un format audio deschis, cu pierderi (RFC 6716), pentru muzică și vorbire, bun la rate de biți mici. PSOrvia are encoder și decoder proprii.
Polaritate inversată
Un canal stereo este răsturnat: vibrează împotriva celuilalt. Se aude ca lipsă de sprijin în centru; în mono, părțile identice se anulează.
Rată de biți
Câte date pe secundă folosește un format cu pierderi pentru sunet, măsurat în kbit/s. Cu cât mai mică, cu atât fișierul e mai mic și cu atât lipsește mai mult.
Sonoritate
Cât de tare ajunge un sunet la ureche. Nu se măsoară la vârf, ci ca medie pe întreaga piesă și ponderată după auz (ITU-R BS.1770).
Spectru
Arată cât de puternic apare fiecare frecvență într-un sunet: stânga grav, dreapta acut, sus tare.
Stereo
Două canale, unul pentru fiecare ureche. Diferențele dintre ele creează impresia de lățime și spațiu.
Înalte
Zona acută de deasupra a circa 2,5 kHz. Dă strălucire și claritate, dar are puțină energie.