Glosar
Termenii tehnici din lecții, explicați pe scurt.
- Adâncime de biți
- Câte trepte are un sunet digital pentru fiecare valoare: 16 biți înseamnă 65 536 de trepte, 8 biți doar 256. Cu cât mai puține trepte, cu atât mai mare eroarea de rotunjire.
- Bas
- Zona gravă a unui sunet. În aceste lecții, tot ce e sub circa 250 Hz: toba mare, linia de bas, căldura sunetului.
- Compresor
- O unealtă care face pasajele tari mai line. După aceea, întreaga piesă poate fi făcută mai tare fără distorsiuni. Se pierde astfel dinamică.
- Corelație
- Măsoară cât de asemănătoare sunt cele două canale stereo: +1 identice, 0 independente, −1 în opoziție. Valorile puternic negative înseamnă că părți se anulează în mono.
- Crossfeed
- Amestecă în căști o copie întârziată și mai înăbușită a fiecărui canal în celălalt, așa cum se întâmplă de la sine la boxe.
- Cu pierderi
- Un format care omite părți pe care urechea le aude prost, de exemplu Opus. Fișierul devine mult mai mic, dar ce a fost omis nu se mai întoarce.
- Cuantizare
- Rotunjirea fiecărei valori la cea mai apropiată treaptă a adâncimii de biți. Eroarea de rotunjire se aude cu atât mai bine, cu cât sunetul e mai încet.
- Dinamică
- Distanța dintre pasajele line și cele tari ale unei piese. Dacă piesa este comprimată, ea se micșorează.
- Distorsiune
- O eroare care urmează sunetul și adaugă componente noi, care nu existau înainte. Sună aspru sau granulat, nu ca un zgomot uniform.
- Dither
- O adiere de zgomot adăugată înainte de rotunjire. Transformă eroarea de rotunjire în zgomot uniform, iar sunetele line rămân astfel audibile.
- Dither TPDF
- Dither cu distribuție triunghiulară, suma a două valori aleatoare, cam cât o treaptă. Zgomotul lui nu depinde de sunet.
- FLAC
- Un format audio deschis, fără pierderi: fișierul este mai mic decât necomprimat și totuși returnează fiecare valoare.
- Frecvență
- De câte ori pe secundă se repetă o oscilație, măsurat în hertzi (Hz). Sunetele grave au frecvențe joase, cele acute frecvențe înalte.
- Fără pierderi
- Un format care returnează sunetul așa cum a fost, valoare cu valoare, de exemplu FLAC. Fișierul este mai mic decât necomprimat, dar nu mic.
- LUFS
- Unitatea sonorității: Loudness Units relativ la scara completă. Cu cât mai aproape de 0, cu atât mai tare; o piesă lină este la −23, una foarte tare la −9.
- Medii
- Zona dintre bas și înalte, aici de la circa 250 Hz până la 2,5 kHz. Aici se află majoritatea instrumentelor și vorbirea.
- Modelarea zgomotului
- Mută zgomotul dither-ului din frecvențele la care urechea e sensibilă spre frecvențe mai înalte. În total e mai mult zgomot, dar deranjează mai puțin.
- Mono
- Ambele urechi aud același semnal. O piesă care sună bine și în mono este compatibilă mono.
- Opus
- Un format audio deschis, cu pierderi (RFC 6716), pentru muzică și vorbire, bun la rate de biți mici. PSOrvia are encoder și decoder proprii.
- Polaritate inversată
- Un canal stereo este răsturnat: vibrează împotriva celuilalt. Se aude ca lipsă de sprijin în centru; în mono, părțile identice se anulează.
- Rată de biți
- Câte date pe secundă folosește un format cu pierderi pentru sunet, măsurat în kbit/s. Cu cât mai mică, cu atât fișierul e mai mic și cu atât lipsește mai mult.
- Sonoritate
- Cât de tare ajunge un sunet la ureche. Nu se măsoară la vârf, ci ca medie pe întreaga piesă și ponderată după auz (ITU-R BS.1770).
- Spectru
- Arată cât de puternic apare fiecare frecvență într-un sunet: stânga grav, dreapta acut, sus tare.
- Stereo
- Două canale, unul pentru fiecare ureche. Diferențele dintre ele creează impresia de lățime și spațiu.
- Înalte
- Zona acută de deasupra a circa 2,5 kHz. Dă strălucire și claritate, dar are puțină energie.